Ma ingrozeste gandul, gandul de a ramane singura, de a nu a avea cui sa-i mai destainui eruptiile sentimentelor mele care imi polueaza sufletul zi de zi si care nu imi dau pace. Mi-e frica de acel sentiment, sentimentul abisal de adancire in propria mea persoana, acel sentiment de bezna totala in care asa-zisii prieteni reprezinta doar decorul unei societati imune la sentimentele celorlalti. Mi-e frica de momentul inevitabil in care fiecare colt al camerei mele, fiecare drum pe care il strabat, fiecare cuvant din dictionar imi vor aminti de tine. Si sunt absolut convinsa ca fara prieteni nu as fi reusit, nu reusesc si nu voi reusii vreodata sa ma eliberez de epava amintirii tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu